Momente si cuvinte.

Inceput.

M-am gandit serios care sunt momentele semnificative din viata mea,ce merita povestit,ce vreau sa stie lumea despre mine.Cand stateam intinsa in pat si ma uitam pe tavan sau cand stateam tolanita in fotoliul pufos(stiti,fotoliile alea in care parca te scufunzi) cu o cana de ciocolata calda,ideile curgeau atat de repede ca nu stiam ce sa aleg.

Ei,cand ma apucam sa scriu mintea mi se golea instant.Mai repede decat se goleste o cutie cu bomboane de ciocolata.Cautam fel de fel de pretexte sa nu scriu.Butonam telefonul,ma duceam pana la bucatarie si deschideam frigiderul doar ca sa ma uit,ma intorceam dezamagita si verificam pagina de facebook.In mintea mea probabil exista o glanda de incapatanare care atunci cand stie ca TREBUIE sa fac ceva transmite semnale intregului creier pentru a ma sabota.Aceeasi problema o am cu temele,deadlineurile sau limitele de cuvinte dintr-un eseu.Fug de ele ca dracul de tamaie.

Si apoi mi-am dat seama.Pot sa scriu despre ce vreau.Despre lucruri mari sau mici,despre mine,despre lume,despre o melodie care m-a facut sa plang,despre un film care m-a facut sa rad,despre frustrari sau bucurii,despre noul iphone 4,despre cartile mele preferate sau despre craciun.

O sa ma intrebati: dar ce blog e asta? Daca am invatat ceva pana acum in facultate,e ca oricand te apuci sa scrii ceva trebuie sa-ti stabilesti targetul.Trebuie sa ai un public tinta si un mesaj precis.Ei bine,n-am nimic din lucrurile astea.Nu pot si nu vreau sa ma adresez unei categorii anume de oameni.Scriu pentru mine si pentru cine gandeste la fel.Deci sa-mi definesc publicul ar insemna sa ma definesc pe mine,iar asta e alta poveste.

In ceea ce priveste mesajul,nu pot sa scriu numai despre un subiect anume.O sa am zile in care o sa scriu despre lucruri interesante si noi,zile in care o sa scriu ‘aberatii’ sau zile in care o sa postez melodii si filmulete.In principiu,o sa scriu despre ce vad si ce simt.

Cat despre numele blogului,momente si cuvinte…o sa va spun povestea lui intr-un post viitor.