Concurs Decat o Revista
November 29, 2010 at 1:23 pm | Posted in Uncategorized | Leave a commentTags: actualitate, concurs, cristian lupsa, decat o revista, eseu personal, mass-media, presa

Pentru cine nu a auzit inca de Decat o Revista,aceasta este o aparitie noua pe piata romaneasca ce si-a propus sa fie o schimbare in mass-media si a reusit.Decat o Revista nu scrie despre barfe,Bianca Dragusanu,’vedetele’ de Dorobanti sau ce a mai mancat Basescu la pranz.Scrie despre oameni.Despre oamenii adevarati care chiar au o poveste de spus.Despre oamenii ale caror povesti nu sunt publicate de altii pentru ca nu sunt ‘breaking news’ si ei nu sunt ‘vedete’. Decat o Revista reuseste sa vada potentialul in oamenii cu adevarat valorosi.
Proiectul ii apartine lui Cristian Lupsa,fost senior-editor la Esquire si Tabu.Revista apare o data pe sezon si poate ca asta e detaliul care o face sa fie atat de buna.Nu,nu numai pentru ca asteptam cu totii cu sufletul la gura numarul urmator,ci pentru ca oamenii care lucreaza la DoR au timp.Timp sa caute povesti,idei,sa aleaga si sa scrie.Un jurnalist nu uraste nimic mai mult decat deadlineurile.’Trebuie sa termini articolul X pana maine la pranz.’ Poti sa ai idei cu carul,cand auzi replica aia nefericita parca dispar toate.
Presa romaneasca a devenit foarte schematizata.Fiecare redactie are un plan precis de lucru si fiecare angajat are un rol clar delimitat.Am prieteni care privesc cu veneratie jurnalistii si cred ca ei nu ar putea niciodata sa fie unii.De ce? ‘Pentru ca trebuie sa ai talent ca sa fii jurnalist.’ Fals. Ca sa scrii la Libertatea,Cancan sau Evenimentul Zilei nu trebuie sa ai talent.Si regret sa bag Evenimentul Zilei,care este totusi un ziar quality in aceeasi oala cu Libertatea si Cancan care sunt tabloide. Dar pentru a prelucra o stire si a transmite publicului mesajul esential al acesteia nu iti trebuie talent.Dar despre rolul jurnalistilor o sa vorbesc altadata,in alt post.
Revenind la DoR.Aceasta revista se opune schematizarii scrisului si sustine ideea ca un articol bun are nevoie de timp si de talent.Asta face din DoR o revista de calitate.Mai mult,pentru mine are aproape valorea unei carti.De ce? Am spus deja.Toti scriitorii si-au construit creatia pe doua elemente fundamentale: timpul si talentul.
Dar vorbeam despre un concurs,nu? DoR ofera cititorilor sansa de a castiga primul numar al revistei si de a li se publica povestea.Trebuie sa trimiteti un eseu personal,o poveste care convinge si emotioneaza,despre un moment din viata voastra.Un exmplu de eseu personal publicat in DoR este O meditatie despre sani.
O sa-mi incerc si eu norocul daca reusesc sa ma hotarasc despre ce sa scriu.
To me,you are perfect.
November 29, 2010 at 11:47 am | Posted in Uncategorized | 4 CommentsTags: craciun, film de craciun, iubire, keira knightley, londra, love actually
Pentru ca vine Craciunul,am revazut Love Actually.E un film despre iubire,Craciun si Londra.Numai bun de vazut in decembrie,cu o cana de ciocolata calda,portocale,bomboane de brad si prieteni buni.Scena asta mi-a placut in mod deosebit,si nu numai pentru ca e cu Keira Knightley,ci pentru ca imbina cele doua lucruri care conteaza in viata: momentele si cuvintele.
Inceput.
November 29, 2010 at 10:57 am | Posted in Uncategorized | Leave a commentTags: blog, inceput, mesaj, momente, public
M-am gandit serios care sunt momentele semnificative din viata mea,ce merita povestit,ce vreau sa stie lumea despre mine.Cand stateam intinsa in pat si ma uitam pe tavan sau cand stateam tolanita in fotoliul pufos(stiti,fotoliile alea in care parca te scufunzi) cu o cana de ciocolata calda,ideile curgeau atat de repede ca nu stiam ce sa aleg.
Ei,cand ma apucam sa scriu mintea mi se golea instant.Mai repede decat se goleste o cutie cu bomboane de ciocolata.Cautam fel de fel de pretexte sa nu scriu.Butonam telefonul,ma duceam pana la bucatarie si deschideam frigiderul doar ca sa ma uit,ma intorceam dezamagita si verificam pagina de facebook.In mintea mea probabil exista o glanda de incapatanare care atunci cand stie ca TREBUIE sa fac ceva transmite semnale intregului creier pentru a ma sabota.Aceeasi problema o am cu temele,deadlineurile sau limitele de cuvinte dintr-un eseu.Fug de ele ca dracul de tamaie.
Si apoi mi-am dat seama.Pot sa scriu despre ce vreau.Despre lucruri mari sau mici,despre mine,despre lume,despre o melodie care m-a facut sa plang,despre un film care m-a facut sa rad,despre frustrari sau bucurii,despre noul iphone 4,despre cartile mele preferate sau despre craciun.
O sa ma intrebati: dar ce blog e asta? Daca am invatat ceva pana acum in facultate,e ca oricand te apuci sa scrii ceva trebuie sa-ti stabilesti targetul.Trebuie sa ai un public tinta si un mesaj precis.Ei bine,n-am nimic din lucrurile astea.Nu pot si nu vreau sa ma adresez unei categorii anume de oameni.Scriu pentru mine si pentru cine gandeste la fel.Deci sa-mi definesc publicul ar insemna sa ma definesc pe mine,iar asta e alta poveste.
In ceea ce priveste mesajul,nu pot sa scriu numai despre un subiect anume.O sa am zile in care o sa scriu despre lucruri interesante si noi,zile in care o sa scriu ‘aberatii’ sau zile in care o sa postez melodii si filmulete.In principiu,o sa scriu despre ce vad si ce simt.
Cat despre numele blogului,momente si cuvinte…o sa va spun povestea lui intr-un post viitor.
Blog at WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.